Timpul petrecut de copiii lor in fata televizorului este pentru majoritatea părinților un subiect tabu, încărcat adesea de vinovăție. Pentru părinții copiilor cu ADHD, această activitate are o încărcătură cu o gravitate sporită și plină de controverse, datorită acestor întrebări tot mai persistente: Există o legătură între ADHD și timpul petrecut în fața ecranului?
Dacă sunteți ca și majoritatea părinților, probabil că ați folosit televizorul măcar pentru a obține câteva momente de liniște, lăsându-l pe cel mic printre printre culorile și grafica strălucitoare a desenelor animate.
Această încredere părintească în televiziune ca și dădacă începe devreme. Potrivit statisticilor publicate de Neilsen în 2009, „copii de 2-5 ani petrec 32 de ore pe săptămână în fața unui televizor – vizionarea televiziunii, DVD-urilor, DVR-urilor și clipurilor video și utilizarea unei console de jocuri. Copii cu vârste între 6 și 11 petrec aproximativ 28 de ore pe săptămână în fața televizorului.
Academia Americana de Pediatrie a cerut parintilor sa elimine toate vizionarile TV pentru copii sub doi ani. Acest lucru s-a schimbat în toamna anului 2016, când AAP a ridicat interdicția asupra ecranelor pentru copii sub vârsta de doi ani, cu două avertismente mari: ecranele ar trebui să fie utilizate împreună cu interacțiunea umană și ar trebui folosite cu moderare.
La copii, știința sugerează că expunerea la televizor poate afecta în mod negativ dezvoltarea creierului. Astfel, Academia Americana de Pediatrie îi sfătuiește pe părinți să se abțină de la vizionările TV până la vârsta de 18 luni.
Pentru copiii în vârstă de 6 ani și mai în vârstă, Academia Americana de Pediatrie recomandă setarea orientărilor familiale în jurul unui stil de viață sănătos, care include activitatea fizică, obiceiurile alimentare bune (inclusiv mesele familiale), somnul adecvat și timpul față în față cu prietenii și familia.
Controversa ADHD-TV
Dupa cum s-a raportat în revista Pediatrics, în aprilie 2004, cercetatorii de la Spitalul de Copii din Seattle au descoperit că, cu cât un copil între 1 și 3 ani petrece mai mult timp în fața unui televizor, cu atat este mai mare probabilitatea de a dezvolta probleme de atenție până la vârsta de 7 ani.
Fiecare oră suplimentară pe zi de televiziune, creste riscul de dificultăți de concentrare cu 10%, comparativ cu cel al unui copil care nu are contact deloc televizorul. Vizionarea excesivă a fost asociată cu o creștere cu 28% a problemelor de atenție.
În mod evident, acest studiu a dezlănțuit o furtună de controversă. Cercetătorul principal, Dimitri Christakis, MD, profesor asociat de pediatrie la Universitatea din Washington și co-director al Institutului pentru Sănătatea Copilului al Școlii, recunoaște că studiul său a fost limitat.
Astfel, studiul a vizat vizionarea TV la probleme de atenție generală, mai degrabă decât la ADHD diagnosticat. Participanții la studiu nu au fost întrebați dacă copiii lor au avut ADHD. În schimb, studiul a urmărit cinci tipuri de dificultăți de atenție, printre care „preocupări obsesive” și „confuzie”, nici una dintre acestea fiind simptomele ADHD de bază.
Ce putem face?
Brother’s Watching TV
Totuși, studiul din Seattle a fost un apel de trezire. Potrivit dr. Christakis, imaginile în mișcare rapidă la televizor și la jocurile video pot reînvia creierele copiilor foarte mici, ceea ce le face dificilă concentrarea pe sarcini mai lente, care necesită mai multă gândire.
Cercetătorii spun că televizorul poate, cel puțin temporar, să lase în mișcare centrele din cortexul pre-frontal care sunt responsabile pentru organizarea, planificarea și gândirea secvențială.
Iată câteva recomandări:
1.Evitați să vă lăsați copiii,mai mici de 5 ani, singuri în fața televizorului, tabletei, telefoanelor, jocurilor pe calculator.Amintiți-vă că creierul lor se dezvoltă mai bine prin interacțiunea umană și nu prin activitatea pasivă.
2.Citiți împreună, cântați cântece, jucați jocuri.
3.Pentru a ușura ajustarea, oferiți alternative: înnot, patinaj, încurajați copilul să practice un hobby sau să stăpânească un instrument muzical.
4.Evaluați-vă și propriile obiceiuri TV și păstrați televizorul oprit până când doriți să vizionați un anumit program.
5.Nu lăsați-l niciodată ca zgomot de fundal. Dacă un program nu merită atenția dvs. nedivizată, opriți-l. „Televizorul nu este un zgomot alb pe care îl puteți ignora cu ușurință”, spune dr. Perrin. Eliminarea distragerii este un aspect important al tratării ADHD. Acești copii au nevoie de un spațiu liniștit. ”
Sursa
https://www.additudemag.com
