𝐂𝐄 𝐓𝐑𝐄𝐁𝐔𝐈𝐄 𝐒𝐀 𝐒𝐓𝐈𝐈 𝐃𝐄𝐒𝐏𝐑𝐄 𝐈𝐍𝐅𝐀𝐑𝐂𝐓𝐔𝐋 𝐌𝐈𝐎𝐂𝐀𝐑𝐃𝐈𝐂 𝐔𝐋𝐓𝐄𝐑𝐈𝐎𝐑

D

Dacă ai un istoric de infarct miocardic, este esențial să urmezi sfaturile medicului, să-ți monitorizezi sănătatea cardiovasculară și să iei măsuri pentru a preveni un al doilea episod.

Un 𝐢𝐧𝐟𝐚𝐫𝐜𝐭 𝐦𝐢𝐨𝐜𝐚𝐫𝐝𝐢𝐜 𝐮𝐥𝐭𝐞𝐫𝐢𝐨𝐫 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐨 𝐜𝐨𝐦𝐩𝐥𝐢𝐜𝐚𝐭̦𝐢𝐞 𝐠𝐫𝐚𝐯𝐚̆ care apare după ce pacientul a suferit deja un prim infarct miocardic. Este important să înțelegem ce înseamnă, care sunt cauzele, simptomele și cum poate fi prevenit sau tratat.

Pacienții care au suferit un infarct anterior au un risc de 5 până la 7 ori mai mare de a dezvolta un al doilea infarct.

Lipsa tratamentului și a prevenției poate duce la complicații severe, inclusiv insuficiență cardiacă, aritmii și, în cazuri grave, deces.

Recunoașterea rapidă a simptomelor și intervenția timpurie pot salva vieți.

𝟏. 𝐂𝐞 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐢𝐧𝐟𝐚𝐫𝐜𝐭𝐮𝐥 𝐦𝐢𝐨𝐜𝐚𝐫𝐝𝐢𝐜 𝐮𝐥𝐭𝐞𝐫𝐢𝐨𝐫?

• Este un nou episod de ischemie severă (lipsa oxigenului) care afectează mușchiul inimii, similar cu primul infarct.

• Apare, de obicei, din cauza progresiei aterosclerozei, formării de cheaguri de sânge sau unei stenoze (îngustări) suplimentare în arterele coronare.

• De obicei, pacienții cu infarct anterior au un risc crescut de evenimente cardiovasculare recurente din cauza leziunilor deja existente la nivelul inimii.

𝟐. 𝐂𝐚𝐮𝐳𝐞𝐥𝐞 𝐢𝐧𝐟𝐚𝐫𝐜𝐭𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐮𝐥𝐭𝐞𝐫𝐢𝐨𝐫

• Progresia aterosclerozei: Blocajele arteriale pot deveni mai severe sau se pot forma noi plăci de aterom.

• Ruptura unei plăci de aterom: O placă instabilă poate duce la formarea unui cheag de sânge care blochează fluxul sanguin.

• Restenoză după angioplastie sau stent: În unele cazuri, arterele tratate anterior se pot înfunda din nou.

• Factori de risc necontrolați:

• Hipertensiunea arterială

• Diabetul

• Hipercolesterolemia

• Fumatul

• Stresul fizic sau emoțional intens: Poate declanșa ischemia miocardică.

𝟑. 𝐒𝐢𝐦𝐩𝐭𝐨𝐦𝐞𝐥𝐞 𝐢𝐧𝐟𝐚𝐫𝐜𝐭𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐦𝐢𝐨𝐜𝐚𝐫𝐝𝐢𝐜 𝐮𝐥𝐭𝐞𝐫𝐢𝐨𝐫

Simptomele pot fi similare cu cele ale primului infarct, dar pot varia ca intensitate și localizare:

• Durere toracică: O senzație de presiune, arsură sau strângere în piept, care poate iradia către brațul stâng, maxilar sau spate.

• Dispnee (dificultăți de respirație).

• Transpirație excesivă (transpirații reci).

• Greață și vărsături.

• Oboseală extremă.

• Amețeală sau pierderea cunoștinței.

• Simptome atipice: Durere abdominală sau doar senzație de disconfort (mai frecvent la femei și vârstnici).

𝟒. 𝐃𝐢𝐚𝐠𝐧𝐨𝐬𝐭𝐢𝐜

Pentru a diagnostica infarctul miocardic ulterior, medicul poate utiliza următoarele:

• 𝐄𝐥𝐞𝐜𝐭𝐫𝐨𝐜𝐚𝐫𝐝𝐢𝐨𝐠𝐫𝐚𝐦𝐚 (𝐄𝐊𝐆): Evidențiază modificări specifice, cum ar fi modificări ale segmentului ST.

• 𝐓𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐝𝐞 𝐬𝐚̂𝐧𝐠𝐞: Creșterea markerilor cardiaci (troponină, CK-MB) indică afectarea mușchiului cardiac.

• 𝐄𝐜𝐨𝐜𝐚𝐫𝐝𝐢𝐨𝐠𝐫𝐚𝐟𝐢𝐞: Permite evaluarea funcției inimii și identificarea zonelor afectate.

• 𝐂𝐨𝐫𝐨𝐧𝐚𝐫𝐨𝐚𝐧𝐠𝐢𝐨𝐠𝐫𝐚𝐟𝐢𝐞: Vizualizează blocajele arteriale și poate fi folosită pentru tratament imediat (angioplastie).

𝐓𝐫𝐚𝐭𝐚𝐦𝐞𝐧𝐭

Tratamentul unui infarct miocardic ulterior este similar cu cel al primului, dar poate fi mai complex din cauza afectării preexistente a inimii.

𝟏. 𝐓𝐞𝐫𝐚𝐩𝐢𝐞 𝐝𝐞 𝐮𝐫𝐠𝐞𝐧𝐭̦𝐚̆:

• Medicamente antiplachetare (aspirină, clopidogrel) pentru prevenirea formării cheagurilor de sânge.

•Anticoagulante pentru reducerea riscului de tromboze.

• Beta-blocante și IECA pentru reducerea sarcinii asupra inimii.

•Nitroglicerină pentru ameliorarea durerii toracice și îmbunătățirea fluxului sanguin.

• Statine pentru scăderea colesterolului.

𝟐. 𝐈𝐧𝐭𝐞𝐫𝐯𝐞𝐧𝐭̦𝐢𝐢 𝐢𝐧𝐯𝐚𝐳𝐢𝐯𝐞:

•Angioplastie cu stent: Deschiderea arterelor blocate cu un balon și plasarea unui stent.

• Bypass coronarian: Crearea unei noi căi pentru fluxul sanguin dacă blocajele sunt multiple.

𝟑. 𝐑𝐞𝐚𝐛𝐢𝐥𝐢𝐭𝐚𝐫𝐞 𝐜𝐚𝐫𝐝𝐢𝐚𝐜𝐚̆:

•Programe structurate de exerciții fizice și educație pentru a reduce riscul unui nou infarct.

•Sprijin psihologic și consiliere pentru schimbarea stilului de viață.

𝟔. 𝐏𝐫𝐞𝐯𝐞𝐧𝐭̦𝐢𝐞

Pacienții care au suferit un infarct trebuie să adopte măsuri riguroase pentru a preveni un episod ulterior:

𝟏. 𝐑𝐞𝐧𝐮𝐧𝐭̦𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐥𝐚 𝐟𝐮𝐦𝐚𝐭.

𝟐. 𝐂𝐨𝐧𝐭𝐫𝐨𝐥𝐮𝐥 𝐟𝐚𝐜𝐭𝐨𝐫𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐝𝐞 𝐫𝐢𝐬𝐜:

• Menținerea unei tensiuni arteriale sub 130/80 mmHg.

• Menținerea nivelului de colesterol LDL sub 70 mg/dL.

• Gestionarea glicemiei (în cazul diabetului).

𝟑. 𝐀𝐥𝐢𝐦𝐞𝐧𝐭𝐚𝐭̦𝐢𝐞 𝐬𝐚̆𝐧𝐚̆𝐭𝐨𝐚𝐬𝐚̆:

• Dietă mediteraneană: bogată în fructe, legume, pește, nuci și ulei de măsline.

• Limitarea grăsimilor saturate și a zaharurilor adăugate.

𝟒. 𝐄𝐱𝐞𝐫𝐜𝐢𝐭̦𝐢𝐢 𝐟𝐢𝐳𝐢𝐜𝐞 𝐫𝐞𝐠𝐮𝐥𝐚𝐭𝐞: 𝟑𝟎 𝐝𝐞 𝐦𝐢𝐧𝐮𝐭𝐞 𝐝𝐞 𝐚𝐜𝐭𝐢𝐯𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞 𝐦𝐨𝐝𝐞𝐫𝐚𝐭𝐚̆ 𝐳𝐢𝐥𝐧𝐢𝐜, 𝐝𝐞 𝐜𝐞𝐥 𝐩𝐮𝐭̦𝐢𝐧 𝟓 𝐨𝐫𝐢 𝐩𝐞 𝐬𝐚̆𝐩𝐭𝐚̆𝐦𝐚̂𝐧𝐚̆.

𝟓. 𝐔𝐫𝐦𝐚̆𝐫𝐢𝐫𝐞𝐚 𝐬𝐭𝐫𝐢𝐜𝐭𝐚̆ 𝐚 𝐭𝐫𝐚𝐭𝐚𝐦𝐞𝐧𝐭𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐩𝐫𝐞𝐬𝐜𝐫𝐢𝐬 𝐝𝐞 𝐦𝐞𝐝𝐢𝐜.

𝟔. 𝐆𝐞𝐬𝐭𝐢𝐨𝐧𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐬𝐭𝐫𝐞𝐬𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐩𝐫𝐢𝐧 𝐭𝐞𝐡𝐧𝐢𝐜𝐢 𝐝𝐞 𝐫𝐞𝐥𝐚𝐱𝐚𝐫𝐞, 𝐦𝐞𝐝𝐢𝐭𝐚𝐭̦𝐢𝐞 𝐬𝐚𝐮 𝐜𝐨𝐧𝐬𝐢𝐥𝐢𝐞𝐫𝐞.